Povesti rusesti

Vi le-amintiti? Erau dramatice. Si, pe alocuri, starneau teama. Dar si un soi de dependenta greu de lecuit. Marea Morevna, Finist Soimanul, Coscei cel far de moarte. Si-aveau un ton anume, un fir, un aer un ceva separator; intr-un cuvant, erau inconfundabile. Cum a fost, in mintea mea, si Orchestra Nationala Rusa in cele doua seri de festival: mandra si inconfundabila. Un corp perfect autonom, functionand fara cusur. continuă pe Adevărul