Despre un vis posibil: Institutul Teatrului Romanesc

Din cand in cand veneau trupe artistice in turneu: actori, balerini, cantareti. Mergeam la filme, bune, rele, nu conta, important era ca eram in sala. Cand s-a deschis Palatul pionerilor m-am inscris la o sectie de actorie, desi, sincera sa fiu, nu stiu daca chiar asa se numea. Ce nu am sa uit e ca intr-o zi de repetitie, la un cantec banal, tovarasa de la club nu a ezitat sa imi spuna ca am falsat zicandu-mi foarte deschis ca nu am voce. Poate nu aveam. Poate ar fi trebuit sa lucreze mai mult pana sa imi dea verdictul, Falsezi, nu e pentru tine. in retrospect, tot raul spre bine pentru ca am migrat la cercul de pictura cu domnul Eugen Barau de care ma leaga multe si frumoase amintiri. continuă pe Adevărul