Maratonul de violoncel si tanarul care a facut istorie cantand Enescu in finala

Cea mai puternica amintire legata de violoncel nu e nici macar una placuta. Aveam vreo 6 ani si tineam in spate violoncelul, intr-o husa din aceea usoara, dar caram si niste lucruri in ambele maini: un scaun de masina, cred, si mai aveam si un scaunel special pe care stateam cand cantam. Si la un moment dat mi-am pierdut echilibrul, si-am cazut, cu toate, pe spate, direct pe violoncel!. continuă pe Adevărul