DELATIUNEA CA PRACTICA SOCIALA SI DISCURSIVA iN ROMANIA COMUNISTA

Volumul investigheaza o realitate discursiva putin sau chiar deloc abordata in studiile lingvistice de profil: discursul delatiunii in perioada regimului comunist. Lucrarea abordeaza tema prin apropieri si incercuiri succesive si descrie mai intai rolul Securitatii ca institutie represiva esentiala a statului comunist roman si nu numai). Se continua apoi cu o analiza a raportului dintre culegerea de informatii si delatiune, pentru a se ajunge in cele din urma la delatiune ca practica sociala si discursiva sau si mai bine ca practica sociala realizata prin discurs). in centrul analizei se asaza apoi tipurile de documente care ilustreaza aceasta practica, se face analiza lor comparativa si din punctul de vedere al indicilor de obiectivitate, si se inventariaza ponderea evaluarilor personale in acest tip de discurs. Lucrarea este de o originalitate absoluta atat in privinta abordarii subiectului, cat si prin elaborarea instrumentelor de analiza. Problema centrala este, paradoxal, obiectul insusi al analizei. Existenta unui discurs al delatiunii nu a fost sustinuta pana acum, cel putin dupa cunostinta mea, in nicio analiza dedicata societatilor organizate totalitar dupa model sovietic. Este deci un pas urias de la a sustine ca oamenii se folosesc de delatiune in comunism pana la a sustine ca delatiunea este un discurs articulat chiar daca dependent in existenta sa de o anumita organizare politica a societatii). continuă pe Editura Universităţii Bucureşti