EFECTELE PSIHOSOMATICE ALE RUGACIUNII iN SPIRITUALITATEA FILOCALICA

Despre rugaciune s-a scris mult. Multi o practica, uneori, necredinciosi fiind, ceea ce ne face sa credem ca rugaciunea, ca fapt psihologic, tine de resorturile cele mai adanci ale firii umane autentice, unde omul normal simte nevoia de a se intretinede a dialoga cu Cineva de dincolo de el si, totodata, prezent in el si langa el. Din lecturi sisau din experienta concreta, multi dintre noi cunoastem efectele rugaciunii in viata personala si in vietile celor care s-au rugat si se roaga cu adevarat. in lucrarea sa, Florin Stefan a cautat sa prezinte rugaciunea, atat ca fapt somato-psihic, cu formele, tipurile si treptele sale, cat si cu efectele vazute si constatate la subiectii care se roaga si pentru care altii se roaga. Cu toate acestea, rugaciunea, puterea si efectele ei au fost si sunt contestate de altii, din cauze si motive diverse. Contestarea puterii rugaciunii si a urmarilor ei, pe de o parte, si curiozitatea urmarilor acesteia, pe de alta parte, au stimulat interesul neurostiintelor. Specialistii in acest domeniu, prin intermediul tehnicii, au dovedit producerea unor schimbari in harta creierului la cei care se roaga, schimbari care nu sunt similare oricaror alte schimbari, constatate in cazul altor emotii decat ale celor care se roaga) sau in cazul recitarii oricaror alte texte, decat cele care cuprind rugaciuni. continuă pe Editura Universităţii Bucureşti