Patologia Legii darii in plata si efectele secundare asupra (nenascutelor) obligatiuni ipotecare

Sa prespunem, de dragul ipoteticului si al prezumtiilor, ca proiectul legii darii in plata, nascut in strada, in februarie 2015, nu ar fi existat. Sa zicem ca, in urmarea interventiei ferme a Comisiei Europene, care se opune in mod bizar acestui proiect de lege, vom reveni la situatia cu care ne-am obsisnui, aceea in care, aparent, codul civil, tine sub control asa-zisul hazard moral al debitorilor prea entuziasti si galagiosi in a-si pretinde drepturile. De altfel, eu am facut acest exercitiu inca din octombrie 2013 cand, pe un site de specialitate juridica, am demonstrat ca debitorul se poate libera prin mecanismul darii in plata reglementat in codul civil si, repsectiv, prin inlaturarea de la aplicare a principiului responsabilitatii nelimitate din acelasi cod civil.

Reprezentantii BNR spun ca in emisiunea Dupa 20 de ani difuzata duminica trecuta de ProTv, viceguvernatorul Bogdan Olteanu nu s-a referit de duminica trecuta de la la asa numita lege bail-in , ci a avut in vedere Legea nr. 29/2015 de aprobare a OUG nr. 113/2013, care transpune Directiva Europeana privind cerintele de capital. Reactia BNR vine dupa ce initiatorul legii a declarat intr-un cominicat de presa ca in timpul emisiunii Dupa 20 de ani, de la Pro TV, acelasi domn Olteanu a recunoscut ca NU din cauza Legii darii in plata vor mari bancile comerciale avansul, ci din cauza Legii Bail-in. Aceasta lege e implementarea unei directive europene, ce a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2016 si care prevede ca bancile pot confisca depozitele clientilor de peste 100. 000 euro pentru a evita intrarea bancii in faliment.