Gabriel Croitoru si turneul Vioara lui Enescu 2019 o noua calatorie

Villazon ieri seara a cantat ce-a cantat si a simtit ca-i ceva in neregula cu spectatorii din spatele scenei-pianului. Si a facut ceva incredibil: a mutat cu mana lui scaunele si le-a pus langa pian. Astfel, Zeul de pe scena a dat semnul unor schimbari ce-au daruit fericire Ateneului sobru. Alaltaieri s-a intamplat altceva. Kniazev n-a miscat muntii din loc, dar a oferit o lectie de fanatism pentru creatie: sudoarea interpretarilor lui se rostogolea rauri-rauri pe violoncelul sau. Aceste doua scene trebuie sa vi le povestesc. Exista scene, momente pe care nu le judeca istoria sau criticii muzicali. Exista scene pe care nu le vad si nu le simt decat alesii ritualului impus de Festivalul International George Enescu. Exista emotie de Festival care da lectii memorabile de omenesc. Monstrii sacri de pe scena sunt oameni.