Lupta pe viata si pe moarte cu securistii a lui Andrei Ursu

Continua greva foamei a lui Andrei Ursu. Tacerea in jurul ei este revoltatoare, asurzitoare, strigatoare la cer. Ne consumam in polemici sterile, ne ocupam de inanitati, timp in care un om cere dreptate riscandu-si viata, iar noi ne vedem de treburile noastrecomme si de rien netait. De ce tac jurnalistii, de ce tac formatorii de opinie? Cateva interviuri pierdute in oceanul de stiri senzationaliste. In rest, nimic. Ne-a amortit constiinta morala? Ne-a impietrit sufletul? Nu mai suntem in stare de compasiune? Ce meteorit a lovit inimile noastre?.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu unul nu pot dormi stiind ca un om se jerfteste la Bucuresti pentru adevar si ca lumea ignora aceasta actiune disperata. Nu stiu altii cum sunt, dar eu unul sunt revoltat ca, in afara de Monica Macovei, niciun candidat prezidential nu a gasit de cuviinta sa mearga la sediul GDS din Calea Victoriei 120 sa il incurajeze pe Andrei Ursu, sa-i stranga mana, sa-i spuna ca idealul sau de dreptate este inteles si impartasit, ca se va pune capat minciunii si subterfugiilor mizerabile folosite pentru a nu il aduce in fata justitiei pe asasinul tatalui sau, ofiter al criminalei institutii numita Securitate.