Poetica romanului. Despre cartea Scrisori catre un tanar romancier de Mario Vargas Llosa

M-am intrebat de ce, spre a-si expune parerile despre talent, vocatia care nu este o distractie, un sport, un joc rafinat la care recurgi in clipele libere, despre scrisul care, asa cum spunea Flaubert, este o forma de a trai, despre sacrificiile impuse de el a se vedea Parabola teniei), despre intrarea in literatura comparabila cu intrarea intr-un ordin religios, despre raporturile dintre realitate, viata, fictiune, ca si despre chestiuni mai putin subiective precum punctul de vedere, diferentele dintre scriitor, narator si personaj, adica despre ipostazele narative, despre timpul si spatiul povestirii, despre felul in care un verb la trecut poate anunta o actiune viitoare, despre multiplele semnificatii pe care le dobandeste in roman pronumele eu, despre alte si alte chestiuni care au reprezentat preponderent teme de lucru pentru poeticieni, Vargas Llosa a recurs la formula epistolara. Oare doar spre a nu putea fi asimilat cu mai sus numitii pedanti si plicticosi acuzati ca ar practica o forma de omucidere?. continuă pe Hotnews