Fericire pentru vii si morti

Nu cred sa fi avut mai mult de cinci ani cand am inceput sa merg cu sau fara bunica la priveghiuri. Nu din morbiditate, ci dintr-un soi de curiozitate careia, intr-adevar, i-as spune azi etnografica. Ma uitam in jur si luam in cap) notite asa cum aveam sa aflu mai tarziu ca se documenteaza etnografii si scriitorii. Adolescenta, citind Muntele Vrajit si Moartea lui Ivan Iliciam fost uimita pana la revolta vazand ca si) altii se gandisera sa descrie, in detalii precise, cadavre. Pana in acel moment crezusem ca a privi lucrurile urate de aproape era exclusiv datoria si privilegiul meu. continuă pe Hotnews